PAVAJUL ȘI GRĂDINA TA. UN CONCEPT CONTEMPORAN

De cele mai multe ori, tindem să asociem pavajul cu partea din față a curții noastre sau cu zonele limitrofe casei, atât în mediul urban, cât și în cel rural. Dincolo de design, de aspect și de alegeri stilistice, pavajul este în primul rând un element funcțional, utilitate care iese în relief atunci când gândim proiectul arhitectural în ansamblul său. Însă pavajul reprezintă și o alegere potrivită pentru grădina ta, oricare ar fi dimensiunile acesteia. În plus, primăvara care se instalează printre noi în aceste săptămâni este momentul ideal să iei în calcul relația dintre pavaj și grădină, împreună cu beneficiile acesteia.

Despre alei principale și alei secundare

Este cazul foarte multor grădini de dimensiune medie sau mare. De asemenea, este cazul în speță al grădinilor urbane, asociate vilelor din cartierele rezidențiale. Există în această situație un aspect esențial, de bază, după care se organizează 90% dintre proiecte: aleea principală, dublată de alei secundare. În vreme ce considerăm o asemenea abordare nu doar pozitivă, ci și salutară în foarte multe situații, trebuie să-i remarcăm limitările, mai ales dacă avem de-a face cu o grădină închisă, unde o parte din esența perspectivei grădinii trebuie să fie preluată de inventivitatea (și, de ce nu, ingenuitatea) proiectantului său.

Îți sugerăm mai jos trei soluții alternative la această structură clasică, foarte utile dacă te găsești în momentul fast al organizării inițiale a grădinii tale, dar aplicabile și pe proiecte de reconstrucție, cu aceeași eficiență.

1. Explodează sensul unei alei principale în câteva cărări întretăiate. Această alternativă are un singur dezavantaj real, și anume reducerea accesului în perioadele de întreținere, când aleea principală devine brusc spațiu temporar de depozitare, ușurându-ți muncile de primăvară și de toamnă. Dar avantajele sunt foarte atrăgătoare: poți induce cu mai multă acuratețe senzația naturii în spațiu; îți poți diversifica flora atât în cadrul aceluiași an, cât și de la un an la altul; îți poți diversifica și optimiza accesul în grădină, nelăsându-te pradă unui singur tipar prestabilit; poți crea mai multe zone de confort pe suprafața aceluiași spațiu etc.
2. Folosește o combinație de pavaj și dale individuale. Acestea din urmă nu trebuie folosite în exces (solicită mai multă întreținere și reduc parțial accesul), dar se pot dovedi o atracție în grădina ta, odată ce sunt preluate de și integrate în vegetația de talie joasă (îți sugerăm jneapănul, tufele de buxus și florile de sezon) și de iarbă. 
3. Acoperă grădina cu alei minore, de dimensiuni similare, evitând unghiurile drepte. Această soluție este puțin mai dificil de pus în practică pentru că este necesară o planificare atentă și o dispunere corespunzătoare a aleilor în funcție de peisagistica grădinii și de elevație. Dar efectul estetic este foarte puternic de la un anotimp la altul, reușind să păstreze o imagine de ansamblu chiar și atunci când opțiunile tale florale nu par să se potrivească inițial.

Care este procentul ideal ce trebuie acoperit în grădina ta?

Nu ne plac cifrele într-un astfel de context pentru că factorii ce pot influența acest procent sunt prea mulți și prea diverși. Totuși, putem sugera un procent variabil între 15 și 25%. Se poate coborî sub minim (destul de mult, în cazul dalelor individuale), dar este recomandat să nu depășești maximul. Cele mai importante elemente ce intervin în această decizie sunt următoarele:

• natura vegetației – cât este de înaltă, cât este de agresivă, cum evoluează pe parcursul unui an;
• natura dalelor sau a pavelelor – cât sunt de mari, ce culori au, dacă se folosește un singur model sau mai multe etc.;
• înclinația grădinii – de câte terasări ale solului este nevoie, cât de înalte sunt aceste terasări, cum se desfășoară perspectiva grădinii văzută în primul rând din partea din față, ce unghiuri creează înclinația în raport cu spațiul curții;
• natura zidurilor de împrejmuire – înălțimea acestora, opacitatea acestora, stilul și încărcătura volumetrică pe care o împrumută, prin perspectivă, grădinii;
• utilitatea grădinii – cât de mult este folosită ca spațiu de relaxare activ, câte persoane o vizitează în fiecare zi, cât timp dorești să aloci muncilor de îngrijire, timpul dedicat întreținerii vegetației etc.

O listă de modele

În primul rând, o asemenea listă este extensibilă în funcție de gusturile și necesitățile tale. În al doilea rând, este bine să ne păstrăm deschiși la nou și să acceptăm că pavajele ce erau la modă acum câțiva ani își pot pierde ușor din atractivitate. Cu alte cuvinte, acesta este un punct în care este bine să gândim scalabil. De aceea, lista de mai jos este simultan orientativă și deschisă.

Antic – un model cu ținută, ideal pentru aleile drepte late sau foarte late. Construiește alei secundare atrăgătoare, ce rețin imaginea de ansamblu a grădinii tale și ușurează deopotrivă accesul.

Antico – se bucură de avantajul unor texturi deschise, al unor nuanțe ce completează cu succes orice context vegetal, în special pe cele bogate și luminoase. Îl recomandăm în tandem cu modele mai închise la culoare, tot angulare, și cu tufe de înălțime joasă, combinație ce va deschide grădina ta, făcând-o să primească mai multă lumină solară.

Pastel – vine în patru nuanțe posibile care sunt tot atâtea moduri de a aduce culoare și contrast în grădina ta. Arată bine individual, dar opțiunile cromatice se pot combina cu succes în cadrul aceleiași alei sau pe alei diferite.

Asti Natura – lasă bogăția acestui model să mențină lumina și deschiderea în curtea ta. Ideală pentru curți mari și pentru grădini spațioase și comode, Asti Natura se potrivește bine și pe aleile mai restrânse, unde cromatica va suplini limitarea spațială.

Grando – este primul model care ne vine în minte atunci când trebuie amenajată o grădină iluminată discret. Are capacitatea de a transforma spațiile mici în spații generoase și de a aduce un sens urban oricărei grădini inundate de vegetație.

Cum trasăm aleile. Există un tipar definitiv?

Începutul primăverii este momentul perfect pentru luarea acestei decizii din cauza faptului că vegetația se află acum în pragul ei minim de dezvoltare anuală, ceea ce oferă o imagine mai clară asupra grădinii și, implicit, o perspectivă mai pertinentă. Este bine să decidem trasarea aleilor într-un astfel de moment ca să ne asigurăm că combinăm într-un mod constructiv și durabil latura utilă cu latura plăcută, că reușim să structurăm grădina așa cum ne dorim lăsând totuși natura să explodeze în spațiu și, nu în ultimul rând, că rezultatul va fi mulțumitor chiar și în cazul în care vom dori modificări ulterioare. Altfel spus, plasarea aleilor în grădină este o operațiune structurală ce trebuie privită ca atare, indiferent de pavajul sau dalele pe care alegem să le folosim.

Trasarea inițială a aleilor este dificilă pentru că trebuie să păstreze în suspensie atât dezvoltarea plantelor în spațiu și timp, cât și utilitatea grădinii, de la un caz la altul. Așa se explică apariția aleii principale în multe dintre grădinile contemporane: este mult mai ușor să gestionezi un spațiu odată ce i-ai gândit o coloană vertebrală (sau o axă de simetrie) decât să lucrezi cu o suprafață aparent amorfă într-o fază inițială. Totuși, credem că se poate, că este un gest util și că rezultatul poate fi unul atrăgător. Orientează-te după următoarele sugestii:

• Grupurile de vegetație mari (tufe înalte, copaci tineri sau mai puțin tineri) reprezintă în grădina ta repere spațiale ce trebuie respectate. Trasează cărările în virtutea lor și nu încerca pur și simplu să le eviți dintr-un impuls pragmatic. Efectul unui asemenea gest este deseori inedit și salvator pentru grădina ta. 
• Redu incidența jardinierelor mari și folosește-te de rondouri ce pot fi reconstruite de la un an la altul. Asta îți dă mai multă libertate în deciziile tale și nu îți blochează aleile mici pe câteva structuri predefinite. Jardinierele mari sunt, în plus, foarte atrăgătoare în apropierea unei bănci bine alese, sau chiar integrate în aceasta.
• Trasează alei de aceeași lățime, chiar dacă lungimea și conturul acestora diferă. Este modul cel mai simplu de a obține omogenitate stilistică și, în timp, se dovedește un mod util pentru că muncile de întreținere nu vor fi în felul acesta limitate de alei prea înguste apărute aparent spontan între două suprafețe de gazon.
• Trasează mai multe alei de intrare în grădină din curte și intersectează-le pe suprafață: un acces divers este implicit mai atrăgător decât unul unic, central. 
• Punctează aleile alese cu spații de relaxare (bănci sau alt mobilier de grădină, conform gustului tău) și asigură-te că, în zonele respective, spațiul pavat este mai generos și că acesta este suficient încât să deservească nevoilor din acel loc. O regulă de bază în această direcție vorbește despre o suprafață de patru ori mai mare decât amprenta băncii pe care o deservește. 
• Profită de relief, dacă este cazul, și adaugă una sau două alei în locurile mai puțin expuse ca să implici mai mult dinamism grădinii tale.

Dale, borduri, trepte și… detalii

Cel mai important detaliu pentru ca grădina ta să arate bine este cu siguranță gradul de întreținere a acesteia, indiferent de designul ei. O grădină întreținută este o grădină promițătoare. Însă, pe lângă acest aspect, mai putem remarca o serie de elemente mai mult decât semnificative prin care poți optimiza felul cum arată aleile tale. Soluțiile sunt simple, durabile și ușor de pus în practică.

Folosește bordurile inteligent și nu le permite să dea spațiului un sens excedentar. Bordurile înalte și palisadele sunt minunate pentru curțile mari, în marginea gazonurilor generoase, în spațiile de trecere sau în orice alt loc ce nu constituie un impediment pentru accesul în spațiu. Păstrează pentru celelalte cazuri bordurile joase sau evită-le total prin soluții alternative de încheiere a pavajului de pe aleea ta.

Treptele sunt cel puțin la fel de importante. Aici cheia stă în textură și, parțial, în nuanța pietrei alese. Textura trebuie să continue textura dalelor sau a pavelelor. Insistăm asupra acestui element pentru că o diferență de textură prea mare are efecte violente asupra perspectivei. Apoi este bine să alegi pentru trepte o culoare mai deschisă sau similară cu aceea a pavajului și, dacă vei face asta, grădina ta va arăta mai luminos.

Dalele individuale sunt mult mai permisive din aceste puncte de vedere și poți alege după gust și păstrând o independență mai mare față de pavajul de bază de pe alei. Păstrează însă formele sau cel puțin contururile sugerate de modelul de pavaj pentru o senzație de unitate de ansamblu.

Pavaj pe lângă gardul de împrejmuire?

Remarcăm în ultimii ani o modă printre constructorii din zona noastră de a plasa de jur-împrejurul grădinii un pavaj, lipit de zidul de împrejmuire, de o lățime modică sau mică. Acesta nu poate de cele mai multe ori să fie folosit ca atare și, chiar dacă ar fi, sensul său ar fi alterat pentru că nu avem motive reale să ne plimbăm prin jurul grădinii, urmându-i perimetrul. Gestul este explicabil tehnic pentru că, în felul acesta, zidul este mai protejat în fața intemperiilor și a scurgerilor apelor pluviale, iar accesul la el este facilitat.

Îți recomandăm însă o perspectivă contrară: lasă gazonul să inunde grădina până la marginea ei, cu toate că o să întâmpini mici dificultăți în muncile de întreținere. Mai mult, adaugă grupuri de vegetație lipită de zid, în special atunci când vorbim despre o curte rectangulară clasică, pentru că, în felul acesta, o să distrugi senzația de monotonie pe care o dă orice perimetru total vizibil. Aleile sunt pentru promenadă mai mult decât sunt pentru acces și este bine să le trasezi în grădina ta urmând acest principiu simplu. Nu trebuie să uităm că pavajul, fiind în sine un material rece, intervine în ordinea naturală și, deci, că sensul lui trebuie să rămână unul moderat.

Aleile spre spațiile de relaxare

Terasele independente de exterior, foișoarele, bucătăriile de vară sau spațiile de grătar camuflate în liniștea grădinii sunt tot atâtea elemente ce necesită trasarea unor alei de acces. Soluțiile pe care ți le oferim în acest capitol sunt în totală dependență de dimensiunile grădinii tale. Este bine ca suma acestor construcții adiacente să nu ocupe mai mult de 7-10% din amprenta grădinii, dar procentul poate urca dacă spațiile sunt deschise și sunt ele însele accesorizate cu multă vegetație. Iată câteva soluții de alei pentru aceste locuri:

• Trasează o alee pavată lată pentru un foișor pe care îl folosești regulat în timpul primăverii și al verii. La fel de important este ca această alee să nu fie în mod necesar dreaptă pentru că un asemenea culoar are efecte imediate asupra perspectivei. O curbură ușoară sau chiar două alei, venite din direcții diferite cresc cu siguranță frumusețea imaginii de ansamblu. Alternativ, poți să dublezi pavajul de pe alee cu dale similare în interiorul foișorului, pentru stil compact. 
• Bucătăria de vară poate beneficia nu numai de o alee dedicată, ci și de un trotuar care s-o delimiteze de restul grădinii. Partea din spate a bucătăriei poate fi de multe ori transformată în spațiu de depozitare, atât de necesar lângă orice grădină, iar acest spațiu are nevoie de un acces al lui.
• Știm din experiență că spațiile de grătar sunt folosite intensiv în zilele călduroase sau în serile de vară. Astfel de spații trebuie să beneficieze de o suprafață pavată chiar în fața lor de minim 10 metri pătrați, de o alee de acces și, dacă este cazul, de o a doua alee de acces, până la foișor sau la locul de servire a mesei. Tot aici poți instala un focar permanent sau temporar și un mobilier de exterior după gustul tău.

Un plan definitiv sau în continuă mișcare?

Trasarea aleilor în grădina ta poate părea inițial (și parțial este, cu siguranță) un gest făcut să dureze pentru mulți ani. În vreme ce acest lucru este recomandabil, ținem să te facem conștient de faptul că poți adăuga oricând pe suprafața grădinii tale alei noi, după interesul stilistic și necesitățile tale. Pentru mai multe detalii în această direcție sau pur și simplu pentru sfaturi pragmatice profesionale, ne găsești aici. Până atunci însă, iată o listă de sfaturi și idei dezvoltate de noi special pentru grădinile care sunt remodelate parțial o dată la câțiva ani:

• Trebuie să acorzi o grijă deosebită modelului de dale sau pavele pe care îl alegi. Sugerăm cu căldură să folosești modelul pe care îl ai deja (cele mai multe modele din oferta contemporană își păstrează disponibilitatea, cel puțin parțial, o perioadă de timp suficient de mare încât să nu întâmpini dificultăți în a-ți găsi materialele de care ai nevoie) sau, dacă nu o faci, să alegi un model similar din punct de vedere formal.
• Nu considera aleile existente ca fiind neapărat definitive. Este util să desenezi un plan: pe acesta vei vedea cu destul de mare ușurință dacă eliminarea sau pur și simplu retrasarea unei alei existente îți poate optimiza structura de ansamblu. 

• Aleile arată cel mai bine atunci când se intersectează, când se întâlnesc în proximitatea unui podeț peste o apă, când se desfac ocolind un lac artificial, când ajung în același lor din puncte diferite, deservindu-l simultan. Altfel spus – și este un sfat potrivit în special pentru grădinile mari – adăugarea unor alei în grădina ta crește senzația de intimitate și de poveste, adăugând în același timp un dinamism specific grădinii în care ieși vara aproape în fiecare zi.

Primăvara este un moment propice pentru aceste decizii și pentru că lipsa de culoare din grădina ta, încă neasaltată de tufe cu impact cromatic, de grupuri florale, de pomi înfloriți, are un impact constructiv asupra abilității tale de a-ți separa spațiul așa cum dorești. Decide astfel pavajul acum pentru ca lunile ce urmează, vara și toamna să fie îmbogățite de soluții peisagistice noi și, de ce nu, de un mobilier pe măsură.